.JPG)
Dimineata de primavara. Aer rece si cer mohorat, stopit cu plumb. In hol bunica, stand pe un scaun, nemiscata, cu picioare goale si indoita de spate, cu o cana de apa in mana. Sageteaza cu privirile fereastra pe care se vedea o pasare asezata pe unul dintre stalpii vitei de vie. Ochii albastrii coboara si spre mine, dupa care se ridica greu, cu un scancet. ”Vine furtuna”, spune si se duce sa se intinda pe patul inalt, cu saltea tare si asternut inflorat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu